Instrumentele jazzului: saxofon, trompetă, pian și baterie

Instrumentele jazzului se împart în două familii de roluri: suflătorii, precum saxofonul, trompeta și trombonul, care cântă de regulă melodia și solourile, și secțiunea ritmică, alcătuită din pian, contrabas și baterie, care oferă pulsul și armonia. Un trio, un cvartet sau o formație mai mare combină aceste elemente în proporții diferite.

Spre deosebire de orchestra clasică, unde fiecare instrument are o partitură scrisă și fixă, în jazz rolul instrumentului e mai flexibil: pianistul poate cânta melodia, iar trompetistul poate lăsa totul în seama secțiunii ritmice pentru câteva măsuri. De aceea, înțelegerea instrumentelor te ajută să urmărești conversația dintre ele. Dacă ești la început cu acest gen, ghidul despre jazzul pentru începători oferă și harta stilurilor. Conversația dintre soliști seamănă cu cea dintre actori într-un dialog, așa cum arată genurile teatrale.

Care sunt instrumentele care duc melodia în jazz?

Melodia este dusă, de cele mai multe ori, de suflători: saxofon, trompetă, trombon sau clarinet. Ei cântă tema la începutul piesei, apoi improvizează solouri pe armonia acesteia și revin la temă la final.

Saxofonul este probabil instrumentul cel mai asociat cu jazzul, deși a fost inventat pentru fanfare și orchestre. Vine în mai multe dimensiuni: soprano, alto, tenor și bariton, de la cel mai acut la cel mai grav. Saxofonul tenor, cu sunetul său rotund, este printre cele mai folosite în solouri.

Trompeta are o strălucire inconfundabilă și poate cânta de la șoapte cu surdină la strigăte puternice. Surdina, un obiect pus în pâlnia instrumentului, schimbă timbrul și dă acel sunet înăbușit pe care îl recunoști din multe piese lente.

Instrumentul care a început în fanfare

Trombonul și clarinetul au avut un rol central în jazzul timpuriu, din New Orleans. În formațiile acelea, trompeta ducea melodia, clarinetul împodobea cu linii rapide deasupra, iar trombonul umplea cu alunecări în registrul de jos. Pe măsură ce stilul s-a schimbat, saxofonul a luat o parte din rolurile lor.

Ce face secțiunea ritmică într-o formație de jazz?

Secțiunea ritmică are două sarcini: ține pulsul constant și oferă acordurile peste care improvizează ceilalți. Fără ea, soliștii nu ar avea un sol sub picioare. Este formată, de regulă, din pian, contrabas și baterie, iar uneori din chitară.

Rolurile se împart astfel:

• Contrabasul cântă o linie de note care merg pas cu pas, numită walking bass, și marchează armonia și timpii.
• Bateria marchează pulsul pe talere, de obicei pe un talger numit ride, și adaugă accente pe tobe și pe pedala de talere (hi-hat), care ritmează contratimpii.
• Pianul sau chitara cântă acorduri, adică mai multe note deodată, uneori într-un ritm sincopat, numit comping, și pot prelua solouri.

Comping-ul este un termen util de reținut: provine din „accompanying” și înseamnă acompaniamentul liber pe care îl face pianistul în timp ce altcineva improvizează. Este un mod de a răspunde solistului, nu de a-l urma mecanic.

Sfat: la o audiție, încearcă să urmărești doar contrabasul două-trei minute. Îți va fi mai ușor să simți pulsul, iar apoi să observi cum se așază celelalte instrumente peste el.

Cum cântă un pianist de jazz diferit de unul clasic?

Un pianist de jazz folosește același instrument, dar cu altă gândire: nu citește de obicei o partitură completă, ci o schemă de acorduri, numită lead sheet, și construiește din ea ce cântă. Poate folosi acorduri bogate, cu note adăugate care dau culoare, și ritmuri neregulate.

Pianul poate fi, în aceeași piesă, solist, acompaniator și parte a secțiunii ritmice. Este unul dintre puținele instrumente care poate cânta melodie și armonie în același timp, de aceea pianul este un loc bun de pornire pentru cine vrea să înțeleagă cum e construit un standard. Dacă te interesează ce se întâmplă în timpul solourilor, articolul despre improvizația în jazz explică mecanismul pas cu pas.

Ce rol are chitara

Chitara jazz, de obicei electrică, cu corp gol, are un sunet cald și rotunjit. Poate cânta acorduri ca un pian sau poate lua solouri. În multe formații mici, chitara înlocuiește pianul, iar în altele coexistă cu el, împărțindu-și spațiul.

Cum se leagă instrumentele jazzului de cele din orchestră?

Multe dintre instrumentele de jazz au și un loc în orchestra clasică, doar rolul lor diferă. Contrabasul, de pildă, este același instrument din secțiunea coardelor, descris în articolul despre familia viorii, dar în jazz este cântat mai des cu degetele și cu un rol de metronom viu. Trompeta și trombonul fac parte din alămuri, iar clarinetul din suflătorii de lemn.

Această suprapunere explică de ce mulți muzicieni cântă ambele genuri. Dacă vrei să vezi cum sunt grupate instrumentele într-o orchestră mare, ghidul despre orchestra simfonică îți arată așezarea completă. Pentru o privire de ansamblu, vezi ghidul principal de muzică clasică și jazz.

Cum alegi ce să asculți ca să recunoști instrumentele?

Cel mai bine pornești de la formații mici, în care fiecare instrument se aude clar, de pildă trio-uri de pian, contrabas și baterie, sau cvartete cu un saxofon. Treci apoi la formații mai mari, numite big band, în care trompetele, trombonii și saxofoanele sunt organizate în secțiuni, ca într-o orchestră.

Un exercițiu bun este să asculți aceeași piesă în două versiuni diferite, una cu saxofon și alta cu trompetă, și să observi cum se schimbă caracterul. Astfel înveți că melodia rămâne, dar interpretul îi dă o personalitate nouă.